Esti aici :

Movilita Colceag

-

Joaca de-a pescuitul..

Joaca de-a pescuitul..

Un mod de a petrece timpul liber, o pasiune, o maniera civilizata de a-ti descarca nervii, un motiv bun de a sta deoparte de oamenii guralivi. Nu trebuie sa fii un om plictisitor sa-ti placa pescuitul, cum e in cazul meu, sau mult prea stresat sa cauti motivul de a pleca sa arunci momeli.Linistea de dupa o … partida de pescuit este efectul si nu neaparat motivul pentru care oamenii aleg sa dea cu batul in balta.

In ceea ce ma priveste inca sunt un mic copilas … cred ca si copilas e un cuvant prea mare pentru a fi folosit. Nu am mai fost de foarte mult timp, am avut tentative multe in ultima vreme, plus ca ma atatau si niste amici virusati si ei de aceasta pasiune.. dar nu a fost sa ajung prin altfel de locuri. E o activitate dupa care tanjesc de mult timp.. sper ca intr-o zi.

Probabil un copilas ar sti sa schimbe nada functie de pestele din balta, poate ca ar sti si sa manevreze o mulineta… eu la astea nu ma pricep. Nu zic ca nu am tinut o undita adevarata in mana, doar ca atunci nu eram la pescuit ci intr-un centru comercial.

Is genul ala primitiv care cu un bat de salcie, un fir de ata de pescuit, un ac, un plumb, un dop de pluta, o pana de gasca si cateva rame strivite in causul palmei saracesc raul.
Singurele locuri unde am fost la pescuit si am si obtinut rezultate, au fost raurile din capatul gradinilor bunicilor.. acele garle, cum le numesc taranii… pline de platici, porcusori, zvarlugi, racusori, crapi.

Totdeauna am pescuit numai cu rame, cele mai bune sunt cele rosii, care se gasesc in pamantul umed de sub gunoiul de grajd… posibile delicatese pentru zvarlugi si porcusori si pentru neastamparatele broscute care de multe ori deveneau victime.

In raul din capatul curtii sunt trei moduri cunoscute de a prinde peste: construiesti iaz, incropesti o undita sau strecori apa raului prin banita pentru cucuruz si barabule.
Prima varianta o foloseam mai ales in perioadele mult prea secetoase sau daca apa raului repezit era destul de calda incat sa poti sta 2-3 ore cu picioarele in malul albiei. Iazul il faceam de obicei cu vreo 100m mai in amonte, dar distanta era destul de mare incat plimbandu-ma cu mainile prin malul bulboacelor si gadilat la picioare de lipitori si mormoloci, sa umplu o galeata de peste, o masa indestulatoare pentru intreaga familie.

Ce nu e tocmai placut la pescuitul la mana este ca ai foarte multe sanse sa prinzi serpisori, sa te agate vreun rac, sa dai peste broaste raioase, sa fii atacat de lipitori sau sa fii piscat de tantarii care sunt garla prin aer sau sa te muste vreun sobolan de apa. Finalul partidelor de pescarit era si cel mai asteptat, intrucat distractia incepea odata cu balaceala generala de dinaintea spartului digului.

A doua varianta, este cea mai des folosita, e mai comoda, dar si cea mai periculoasa. Malurile raului de podis sunt indeosebi nisipoase si pline de furnici galbene si rosii care pisca foarte urat provocand usturimi locale care pot dura si zile intregi. Asa ca locul ales pentru instalare nu trebuie sa fie vreo ragalie ci o locatie cu maluri cat mai inierbate si cu cat mai putine urzici prin preajma, iar albia raului sa fie cat de cat curata. Era important ca si viteza raului in acel loc sa fie mai redusa, de aceea ma orientam catre coturi de albie. Momeala trebuia sa fie pregatita inainte de a fi victimizata. Rama proaspata, vioaie, trebuia pusa in podul palmei si lovita in asa fel incat sa fie doar ametita, sa nu ii treaca prin gand sa fuga din ac. Nu prea am inteles de ce trebuie sa scuipi putin in palma peste rama, inainte de a o strivi.. am furat obiceiul si nu mi-am pus intrebari.
Pregatirile se gateau abia dupa ce foarte putina momeala era aruncata direct in apa raului.
A treia varianta, este folosita mai ales in perioadele ploioase, cand albia raului creste, iar barajele de acumulare din amonte care colcaie de peste se mai desarta pentru a face fata puhoaielor. La fel de bine se poate folosi si navodul, dar banita iti ofera mai multa libertate de actiune, este mai usor de manuit si de curatat de eventuale gunoaie.
Legendele locului, povestile batranilor spun ca in urma cu cateva zeci de ani, era atat de mult peste in rau incat atunci cand veneau apele mari, satenii lasau orice alta munca deoparte si timp de vreo trei zile se chinuiau sa prinda puzderia de peste din albii si sa culeaga pe cei revarsati pe maluri. Mancau oamenii peste cu saptamanile. Primavara veneau sloiurile de gheata si printre cele aruncate de furia raului peste ses s-au gasit si crapi, somni de 4-5 kilograme.
Mai era si varianta pescuitului la copca, personal nu am incercat, fiindca in ultimii ani pojghita de gheata a fost mult prea subtire pentru a ma suporta.
Dincolo de a-ma promova ca fiind cel mai primitiv pescar, dar cu rezultate… care nu a dat cu batul prin balti frecventate de restul lumii.. eu am gasit placerea pescuitului in acest rau de podis cu maluri nisipoase si albie argiloasa pe alocuri si plina de mal pretutindeni.

Intr-o realitate innabusita de povesti pescaresti este pescar si cel care numai cat se unduieste cu varga prin balti si cel care fara rost se opune cursului raului cat si cel care se pricepe sa momeasca raul si sa plece acasa cu ranita plina.

Copyright © Movilita-Colgeac.ro. Toate drepturile rezervate
Creat de Complex-it.ro